Țara Sfântă - Ziua 1

Pământul Țării Sfinte a reprezentat și reprezintă necontenit, atât pentru lumea creștină cât și pentru întreaga umanitate, prin tezaurul său de mărturii și valori ale istoriei și artei timpurilor biblice, în general, și ale erei creștine în special, un nesecat izvor de zidire sufletească și înălțare în comuniunea cu Dumnezeu, precum și de îmbogățire culturală pentru nesfârșitele șiruri de pelerini și turiști care-și poartă, cu asiduitate, pașii pe aceste locuri unde a pășit cu 2 milenii în urmă însuși Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos.

În viața aceasta toți suntem călători, însă unii se învrednicesc a călători chiar și pe cărările pe care a călătorit Însuși Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe acest pământ. Fericiți sunt aceia care au ajuns măcar o dată în viața lor la Locurile Sfinte din Israel și au putut călători în această țară binecuvântată de Dumnezeu, țara lui Avraam, Isaac și Iacob iar pentru noi creștinii, țara lui Iisus Hristos.

Astfel am fost și eu învrednicită ca într-o frumoasă zi de joi, 21 februarie 2013 să plec împreună cu părinții la București pentru a lua a 2-a zi la 6.00 avionul spre Tel-Aviv. Am plecat la ora 10:50 din Sibiu și după ce am călătorit o parte din drum în picioare pentru că era arhi-plin autobuzul am ajuns la 15:45 în București. I-am trimis pe ai mei la cazare la așezământul Basilicii, "Justin Patriarhul" deoarece în ofertă aveam cazare și transport gratuit până la aeroport, eu urmând să iau alt metrou și apoi autobuzul 763 până la cimitirul din Giulești pentru a mă închina la Sfântul Ilie Lăcătușul. Am înghețat un pic la coadă dar a meritat căci am stat până s-au închinat toți pelerinii la rugămintea nepotului care se temea să rămână singur în cimitirul împânzit de cerșetori, căci normal unde sunt moaște sunt și ei.

După vreo 2-3 ore de somn, pe la 2:30 ne-am trezit și la 3:30 am luat microbuzul spre aeroportul Otopeni căci la 4:00 ne întâlneam cu restul grupului și cu un părinte care ne-a făcut o introducere frumoasă despre ceea ce înseamnă pelerinajul şi ne-a dat pe lângă cărți și dvd-ul cu "Pelerini în țara sfântă", un ecuson, eșarfă la femei și șapcă la bărbați de culoare galbenă ca să ne recunoaștem mai ușor și lista cu aranjatul în autocar și la hoteluri. M-am bucurat că eram în primul rând, părinții după șofer și eu cu ghida în partea cealaltă.

Ziua1

Pe la ora 9:00 am ajuns la aeroportul din Tel Aviv dar până ne-a verificat la vamă, ne-a dat o viză pentru 3 luni şi ne-am întâlnit cu părintele-ghid David Pristavu, a trecut de 10.

Comparativ cu Ierusalimul, Tel Aviv este un oraş nou, un produs al secolului nostru. În ebraică, numele lui înseamnă "Colina Primăverii". Bazele oraşului Tel Aviv au fost puse începând din anii 1870-1880 de către imigranţi evrei, însufleţiţi de idealuri sioniste (de autodeterminare naţională în vatra istorică) sau de sentimente naţional-religioase, pe nişte dune din preajma vechiului oraş-port Yafo (Jaffa), care era atunci locuit în principal de arabi. Tel Aviv este un oraş al luxului, al luminii şi al artei, el funcţionând 24 de ore pe zi fără întrerupere. Este un centru mondial al diamantelor, Israelul tranzacţionând peste 60% din producţia de diamante din lume în Tel Aviv. (text preluat din cartea "Ghidul Pelerinilor în țara sfântă")

Părintele David este stabilit de 23 de ani în Ierusalim, un om extraordinar, care răspândea o linişte molipsitoare. Între timp aflăm că 3 femei au plecat pur și simplu spre disperarea Cameliei care trebuia să aibă grijă de noi, să ne numere:) Număratul acesta avea să devină mai târziu o obsesie pentru ea. Astfel că pe la orele 10 - 10:20 plecăm cu un autobuz dotat spre Muntele Tabor, prin Cezareea Palestinei.

Deja începusem să-l simpatizez pe părintele David căci degaja un aer de liniște și era și tare glumeț. Încerca să ne facă să ne simțim cât mai bine. Ne arăta în Tel-Aviv cum în partea dreaptă erau casele evreilor mai ala-n-dala puse și în stânga cele ale arabilor aranjate.

Toate casele nu sunt terminate pentru ca să scutească impozitul. De altfel când un arab se căsătorește, toți din familia lui îl ajută să mai construiască un etaj la casă, ca să se mute cu soția, și toți aveau multi copii.

Era foarte mândru de românii care au venit în țara sfântă după revoluție și care ei singuri au construit toate podurile și autostrăzile pe care mergeam (evreii români în special, care după 89 s-au întors peste 800.000), precum și aeroportul care părea un mic oraș. În incinta lui erau foarte mulți portocali, lămâi și cei în care creșteau pomelo și erau plini vârf de fructe pentru că ne spunea că ora pentru cules costa mai mult decât kg de fructe.

Am văzut livezi mari de portocali, sere de bananieri, migdali și curmali

Pe toată perioada pelerinajului am fost foarte surprinsă de cât de repede ajungeam dintr-un loc în altul, Israel are doar 22.074 km pătrați.

Astfel cam în aproximativ o oră eram deja în nordul țării la Muntele Tabor care de jos nu părea mare dar când am urcat cu așa zisele "cămile electrice" după cum a numit părintele acele microbuze, mi s-a părut destul de înalt. 

Muntele Tabor - acesta este locul unde Domnul nostru Iisus Hristos S-a urcat împreună cu Petru, Iacov și Ioan pentru a se schimba la Față. Sfântul Apostol Petru îl va numi Muntele cel Sfânt, pentru că aici a avut loc Schimbarea la Față a Domnului, arătarea dumnezeirii Lui. Tot aici a avut loc întâlnirea reprezentanților Vechiului Testament (Moise și Ilie) cu cei ai Noului Testament (cei 3 Apostoli prezenți).

Pentru pelerinul român e importantă biserica ortodoxă aflată pe vârful muntelui, a cărei construcție a fost inițiată de arhim. Irinarh Rosetti în 1859. Acum este o mănăstire de maici, 4-5 dintre ele fiind românce.

Am intrat în biserică, ne-am închinat la icoane și pe stânga era o icoana a Maicii Domnului făcătoare de minuni, de aceea era plină de suveniruri cu diferite reprezentări sau poze a celor care n-au putut să vină și au nevoie de ajutor. De exemplu se putea cumpăra un fel de iconiță cu o inimă pentru cei care sufereau cu aceasta.

Tradiția spune că un creștin a cumpărat de la mănăstirea Iviru, de pe Muntele Athos, o copie a Icoanei Maicii Domnului și a vrut s-o ducă în Israel. Îmbolnăvindu-se, el a pus copia într-o sticlă, alături de lumânări, tămâie și o scrisoare și i-a dat drumul pe mare. După 3 luni și jumătate sticla a fost găsită de un arab, chiar din Nazareth, care a dus-o la Mitropolie. De aici icoana a fost trimisă pe Muntele Tabor, unde a început a face minuni. Prima minune a fost înfăptuită asupra unei fete de 14 ani, oarbă din naștere, al cărei tată, închinător la Locurile Sfinte, a luat ulei din candelă și i-a adus fetei acasă. A 3-a zi după ungere, fata și-a căpătat vederea. Despre celelalte nenumărate minuni, stau mărturie semnele de recunoștință lăsate aici de cei ce s-au însănătoșit. Numele originar al icoanei este Tama, făgăduința. (text preluat din cartea "Ghidul Pelerinilor în țara sfântă")

Am cumpărat 2 mahrame pe care le-am atins de icoană și o piatră despre care se spune că a stat Iisus când S-a schimbat la Față. După ce s-a citit Evanghelia, ne-am miruit, am pornit înapoi la autocar.
În gradina frumos amenajată am găsit 3 construcții ce simbolizau cele 3 colibe făcute de apostoli.
 

 Jos am găsit și un traseu marcat cu bandă verde și albastră, despre care cred că ducea sus pe Tabor.

După Tabor am plecat spre Cana Galileei. Acolo am intrat în biserică și s-a citit Evanghelia transformării apei în vin (începutul minunilor lui Iisus), ne-a miruit și la ieșire ne aștepta părintele David cu baklava și vin foarte foarte bun, făcut acolo.



Am cumpărat un set de 4 sticluțe de 250 ml cu gândul să păstrez una pentru când mă voi cununa căci așa e tradiția.
În biserică am văzut cele 2 vase de piatră în care apa s-a transformat în vin, dar care nu mi se păreau deloc adânci. Biserica adăpostește moaștele Sf. Simon Zilotul (prăznuit la 10 mai), care, potrivit tradiției a fost mirele din Cana Galileii și unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus Hristos.

De la Cana ne îndreptăm spre Nazareth, la Biserica Bunei Vestiri unde este izvorul Maicii Domnului. Conform unei tradiții locale aici a avut loc întâlnirea Sfintei Fecioare cu Arhanghelul Gavriil. Această biserică a fost pictată în 1977 de către pictorii români Gavriil, Mihail și Nicolae Moroșanu. Românii se pot bucura de faptul că pot vedea zugrăvite într-un locaș din Țara Sfântă icoanele Sfinților Ioan cel Nou de la Suceava și a Cuvioasei Parascheva.
Aici am văzut la vecernie pe Mitropolit care cânta la strană (foarte smerit).
 

În partea stângă a bisericii coborai puțin și era un gărduleț după care era izvorul.

Am luat apă cât să ne ajungă :), apoi părintele a vorbit cu o arăboaică să ne lase să vedem peșterile / galeriile unde se ascundeau primii creștini de invadatori să se roage. De asemenea ne-a spus că una din micile galerii ducea de la casa Maicii Domnului până la izvor și că de multe ori se întâlneau apostolii să se roage de frica iudeilor. Acolo ne-a primit foarte frumos un preot care oficia slujba în peșteră unde nu se afla decât o piatră mai mare și câteva strane de lemn. El studia la Cluj și îi era drag de români.

Am plecat pe jos pe niște străduțe foarte înguste spre casa Maicii Domnului, unde S-a născut și a copilărit. Acolo era o biserică catolică foarte mare pe 2 nivele și o curte la fel de mare unde erau icoane cu reprezentări ale Mariei din toate țările lumii.

Ce m-a impresionat a fost faptul că era reprezentată în toate felurile, fiecare popor cum o vedea: era neagră pentru spanioli, chinezoaică, japoneză și cel mai extravagant ca să nu zic urât era în biserică un fel de statuie (pictură în relief) cu o rochie care imita razele de lumină (un argintiu murdar) care plutea în aer parcă și ca explicație era dat un citat din Apocalipsă unde se spune că Maica Domnului se va îmbrăca în raze de soare.

Nazareth (Neter = odrasla) este orașul speranței, este locul în care Arhanghelul Gavriil aduce Sfintei Fecioare Veste cea bună. În Nazareth bătrânul Iosif, Sfânta Fecioară Maria și Pruncul Iisus se reîntorc după fuga din Egipt. Aici Pruncul Iisus și-a petrecut copilăria și de unde, la vârsta de 12 ani a făcut călătoria de Paști la Ierusalim. Aici a venit de 3 ori fără să facă nici o minune datorită necredinței lor, ci doar a tămăduit câțiva bolnavi, punându-și mâinile peste ei. (text preluat din cartea "Ghidul Pelerinilor în țara sfântă")

Târziu, pe la 19 am pornit spre Tiberias unde ne-am cazat. Am luat o cină copioasă și ne-am pus la somn, având colega de camera o doamnă din București care deși eram bucuroasă că nu stau cu ai mei să mă tot cicălească, am avut-o pe ea înlocuitor:) căci se ținea scai după mine:), dar ne-am înțeles bine.