Țara Sfântă - Ziua 7

Ziua 7

M-am trezit la 6:30 ca niciodată și la 9 eram la autocar cu toate bagajele făcute. După ce am mai povestit și făcut poze cu Riad și familia am plecat spre Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Ain Karem este o localitate din Israel, aflată la mică distanță de 8-10 km de Ierusalim. Aceasta este deosebit de importantă pentru creștini, deoarece, potrivit Tradiției, este patria lui Zaharia și a Elisabetei, părinții Sfântului Ioan Botezătorul. Aici s-a născut Sfântul Ioan.

Numele localității se crede ca provine de la mulțimea grădinilor cultivate în zonă (karm), fertile datorită unui izvor cu debit bun (ain). Semnificația numelui localității nu este însă pe deplin lămurită: "izvorul cu multă apă", "izvorul viei" sau "izvorul Karem-ului". 

Locuit încă din Epoca bronzului, conducătorul evreu Iosua a repartizat Karem-ul tribului lui Iuda, precum citim în Sfânta Scriptură:"Aceasta este moștenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor Maarat, Bet-Anot și Eltecon: 6 cetăți cu satele lor. Tecoa, Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem (Karem), Galem, Betir și Manah: 11 cetăți cu satele lor." 

Odată cu apariția creștinismului în localitatea evreiască s-a înființat o puternică comunitate de creștini, aceasta ocupându-se în mare parte cu tâmplăria și îndrumarea pelerinilor. În prezent, cu excepția câtorva comunități creștine, întreaga populație este formată din evrei. Prezența unei moschei în această localitate ține să amintească de prezența unui sat arab, mai înainte de 1948, când locuiau aici 3000 arabi și aproximativ 300 de creștini.

Localitatea păstrează 7 locașuri de închinăciune creștine: mănăstirea franciscană, ridicată pe locul unde a avut loc nașterea Sf. Ioan Botezătorul, biserica Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta, mănăstirea Sfântul Zaharia și biserica Doamnei din Sahyun. (text preluat din "Ghidul pelerinilor în țara sfântă")

Avea o curte mare unde erau niște plăcuțe cu binecuvântarea lui Zaharia din nou în toate limbile. Cea românească era donată de părintele David în 1995.

Am intrat în biserică și ne-am închinat la locul naşterii lui Ioan. Tradiția spune că pe când avea 3 luni Zaharia a fost ucis de soldații lui Irod, cei trimiși să omoare toți copii sub 2 ani, că nu a vrut să spună unde este pruncul. Atunci Sfânta Elisabeta, la cei 70 de ani ai săi a luat pruncul și s-a urcat pe munte și ajungând la o stâncă s-a rugat să se deschidă s-o lase înăuntru să scape, și aceasta s-a deschis. După puțin timp a murit și ea, și pruncul de numai 9 luni a fost crescut de îngeri.

Am plecat apoi la Biserica care adăpostește mormântul Sfintei Elisabeta și unde a fost crescut Ioan apoi ne-a dus sus să vedem peștera care a „înghițit-o” pe Elisabeta. Acolo era un iaz cu pești de toate culorile și un izvor tămăduitor care curgea într-un bazin unde cei bogați își botezau copii.

Am urcat ceva ca să vedem mormântul Elisabetei și părintele David ne-a miruit cu pămătuful de la lumânare.

După ce ne-am luat rămas bun de la părintele David și ne-a binecuvântat pe toți, am pornit singuri dar triști spre Biserica Sfântului Gheorghe din Lida, simbolul Israelului, deoarece aproape fiecare casă avea la poartă sculptat în piatră pe Mucenicul Gheorghe ca să-i ocrotească. 

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuți și cinstiți sfinți ai creștinismului, fiind sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă cât și de cea Romano-Catolică (fiind totodată patronul Angliei), imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită și credința în Dumnezeu până la sacrificiul suprem. Tradiția ortodoxă spune că Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creștină, tatăl său fiind general roman, iar la 30 ani Sf. Gheorghe a devenit la rândul său general în armata lui Dioclețian. Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreștine ale Sinodului de la Nicomidia (303), ceea ce i-a adus persecuții din partea lui Dioclețian. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit și mai apoi decapitat.

Cercetările istorice mai recente par să indice că Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina la Diospolis lângă Lydda, cu puțin timp înaintea domniei lui Constantin.

În credința populară, Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Se povestește cum un balaur imens și feroce a apărut lângă orașul Selena din Lybia. Locuitorii trebuiau să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creștin care s-a oferit să răpună balaurul.

Poate cea mai corectă afirmație despre el este aceea făcută de un ierarh al secolului V: "Numele Sf. Gheorghe este onorat de credincioșii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt știute numai de Dumnezeu." (fragment preluat din "Ghidul Pelerinilor în țara sfântă")

Ne-am închinat la mormântul din subsol, la moaștele și lanțul cu care a fost legat. Am citit Acatistul pentru a ne duce cu pace acasă și apoi am plecat spre aeroport.

 

Am ajuns la 4 fără ceva aici și după ce ne-am descărcat bagajele, când am încercat să-l ridic pe al meu cu un ghiozdan greu în spate, am auzit și simțit o pocnitură în partea de mijloc la coloană și m-a durut destul de tare. De fiecare dată când încercam să ridic greutăți mă durea așa că ai mei au trebuit să preia tot bagajul și să mă ajute.

 

Mi-era groază să stau o noapte întreagă în aeroportul din Otopeni, deoarece am ajuns la 23:30 și abia la 6:30 aveam autobuzul spre Sibiu, dar timpul a trecut destul de repede și la 11 eram în Sibiu. Am lucrat puțin și la 16:30 am dormit neîntoarsă până la 6:30 următoarea dimineață când am început să-mi fac curățenie.

Venită în țară, simțeam parcă că am venit de acasă într-un loc străin, așa cum simțeam de fiecare dată când plecam de la Sibiu la Cluj în timpul facultății, și tot ce-mi doresc e să mă reîntorc în Israel. Nu vreau nici o Marbella, Chamonix, Austria sau orice altă țară ci doar Israel și poate Grecia! Chiar primisem o ofertă de a mai merge odată la schi în Austria și deși îmi place mult, parcă nu mai îmi trebuie nimic...parcă mi-a ajuns.